Nu stiu de ce, dar ori de cate ori pornesc catre nicaieri pasii ma aduc aici, un loc frumos si linistit in inima aglomeratului monstru Bucuresti.
Am fost aici cand a fost soare, am fost cand a fost ceata, chiar si ploaie.
Mai ramane sa trec pe aici intr-o dimineata de iarna, devreme, inainte ca oricine altcineva sa fi trecut inaintea mea si sa las urme in zapada proaspata, intinsa ca o patura alba peste parc.
Dar pana iarna viitoare cu siguranta va fi un loc frumos de stat la umbra unui copac si citit o carte buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu