Dependența de călătorii - tratament în trei pași.

Ok. Recunosc! Sunt dependent de călătorii. Au înțeles asta toți prietenii mei. Și după douăzeci de țări vizitate au înțeles asta chiar și părinții mei. De ce să își mai răcească gura spunându-mi "Stai și tu copile mai mult pe acasă!" dacă a devenit atât de evident că toate eforturile lor sunt zadarnice? Nu e mai bine să mă întrebe "Unde pleci weekendul ăsta?" Cel puțin așa știu și ei pe unde să mă caute și avem un subiect bun de conversație.


Dar recunoașterea realității este doar primul pas spre reabilitare.

Atunci să continuăm să aprofundăm acest subiect. Câteva întrebări pe care trebuie să mi le pun sunt: de unde a apărut virusul acesta, oare e periculos, e molipsitor, se poate scăpa de el, există tratament, poate fi ținut sub control?

Și hai să începem cu cauzele. Hmm...Aici discutăm despre ceva foarte subiectiv. Nu cred că există o cauză comună  pentru fiecare "pacient". Dat fiind că fiecare dintre noi este unic și cauzele sunt diferite în cazul fiecăruia. Poate că atunci când erai copil părinții obișnuiau să își folosească concediul un pic altfel decât pentru un sejur în Mangalia, Eforie sau Neptun. Poate așa ai văzut pentru prima dată Transfăgărășeanul. Și poate că după ce ai înnoptat prima dată sub cerul înstelat care îmbrăca vârfurile munților cu haina lui plină de diamante, și după ce ai văzut pentru prima dată un infinit "atât de mare" de stele, nu ai putut înceta să îți repeți această întrebare: Oare mai există și alte locuri la fel de frumoase în lumea asta? Și uite așa te-ai simțit, pur și simplu, obligat să începi să străbați lumea în lung și în lat descoperind cât e de frumoasă!

Sau poate că ai avut un frate, unchi, prieten de familie care de fiecare dată când venea în vizită povestea despre locurile minunate pe care le-a descoperit, despre oameni care trăiesc diferit de cum suntem noi obișnuiți și care vorbesc o cu totul altă limbă decât limba noastră. Și uite așa în capul tău începea să ruleze un slideshow cu fotografii imaginare despre acele locuri și ai început tot mai mult să îți dorești să le vizitezi și tu. Deci, DA! Virusul călătoriilor și a dorinței de a explora lumea înconjurătoare este molipsitor, foarte molipsitor.

Dar poate ai trăit într-un cerc închis în care universul tău era format din școala ta, orașul tău, pizzeria din orașul tău unde ieșeai cu prietenii de fiecare dată când vroiați să sărbătoriți ceva, și poate cinematograful din orașul tău unde vedeai filmele din acea țară foarte, foarte îndepărtată, Statele Unite, sau cum îi spuneai atunci, America. Înafară de asta totul era un mare necunoscut care era explorat rareori, doar de mână cu părinții, sau cu profesorii tăi la vreo olimpiadă ori concurs. Însă ai descoperit în orașul tău, sau poate chiar în școala ta, acel loc numit Bbliotecă. Și așa ai dat peste cărțile din biblioteca din orașul tău. Ai început să citești despre aventurile lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn, care erau mereu în căutare de comori și explorau toate locurile ascunse care le ieșeau în cale. Ai început să citești și "Ocolul pământului în 80 de zile" și "Două zeci de mii de leghe sub mări" și nu ai mai putut să te oprești până nu ai citit toate paginile cărților pline de călătorii și aventuri ale exploratorilor aduși la viață de Jules Verne. Și așa s-a instalat, pe nesimțite, în inima ta această dorință nestăvilită de a trăi și tu acele aventuri, de a cunoaște lumea!

Lista cu cauzele care au făcut să crească în inima fiecăruia dintre noi iubirea pentru descoperirea lumii în care trăim poate continua la nesfârșit. Mi-am permis să vorbesc doar despre acele cauze care s-au dovedit a fi letale în cazul meu și care nu mă lasă să mai petrec prea mult din timpul liber pe acasă.

Am discutat despre cauze. Am aflat și că este un virus foarte molipsitor, cam la fel de molipsitor ca și răceala care mă ține săptămâna asta în casă, și că orinde ne-am afla suntem în pericol. Părinți, cărți, prieteni, documentare TV, peste tot există pericolul de a se naște în noi dorința însetată de a porni, așa cum ne visam când eram mici, într-o căutare de comori prin toate acele locuri necunoscute pe care le știam doar de pe hartă.

Așadar să vorbim acum despre tratament. Dar aici îmi este cam greu să mă exprim. Pur și simplu nu știu dacă se poate scăpa de virusul acesta. Există atâtea țări în lumea asta, atâtea locuri minunate care îți taie respirația, atâția oameni de cunoscut, atâtea mâncăruri delicioase de gustat. Și de fiecare dată după ce vizitezi un loc, îți dorești și mai mult să te întorci la el. Așadar cum ai putea să te oprești vreodată?

Dar dacă e să mă iau după aceia din jurul meu pe care îi văd călătorind, cel mult odată pe an, în concediu, și atunci până la Marea Neagră, sau poate cel mult la Mediterană, în Grecia, sau la Adriatică, în Croația, și care atunci își trăiesc pentru două săptămâni mărețul vis de a se .... odihni, bineînțeles, încep să cred că virusul acesta poate fi învins. Două săptămâni în care nu trebuie făcut absolut nimic, doar mers la plajă, la restaurant și la hotel, fără a trebui să vorbești cu nimeni, să cunoști pe nimeni... relaxare totală. Sună fascinant, nu-i așa! Deci se poate!


De ce să te supui chinului de a căuta atâtea zboruri doar ca să ajungi în țara aceea îndepărtată unde nici măcar nu e cald? Sau de ce să trebuiască să vizitezi atâtea locuri în care nu știi cum va fi cazarea, mâncarea, oamenii, când poți să mergi în locul acela în care ai mai fost de atâtea ori și știi că totul este bine și frumos? De ce să faci 20 de km într-o zi, pe jos, străbătând în lung și în lat un oraș plin de oameni, de locuri pline de șarm și istorie, când poți să stai toată ziua pe plajă?

Așadar, bazându-mă doar pe simple observații, obiective zic eu, aș fi tentat să cred că un plan bun de tratament pentru ca să nu mai visezi la Ocolul pământului în 80 de zile ar fi următorul:

Prima fază a tratamentului: Găsește o fată! 



În momentul în care ajungi să cunoști pe cineva care te face să te gândești la ea în fiecare seară înainte de culcare, în loc să te gândești la următoarea călătorie e clar că tratamentul a început deja să dea rezultate. Așadar cel puțin pentru o perioadă fiecare atom al ființei tale devine captivat de ea descoperind în fiecare zi tot mai multe lucruri care îți plac la ea, astfel încât ajungi să te simți ca și Cristofor Columb care credea că a făcut descoperirea pentru care a meritat orice naufragiu suferit, dar care, de fapt descoperise altceva și mai important, un nou continent datorită căruia a ajuns cunoscut în toată lumea. Așadar dacă ai în viața ta atâtea noi descoperiri, și când te uiți în ochii ei parcă vezi un întreg univers, când să mai ai timp și pentru călătorii?

Faza a doua: Dacă totul merge bine, începi să te pregătești pentru căsătorie și bineînțeles pentru nuntă. 



Doar trebuie să îi dăruiești acea zi minunată pe care o visează de când se știe, nu? Dar nunțile sunt scumpe! Și stai că era să uit. Până să ajungi la nuntă mai trebuie să cumperi și un inel, poate chiar cu diamant. De unde bani, de unde bani? Simplu. Adio călătorii, bonjour ore suplimentare de muncă! Bine, asta nu se aplică dacă ești vreun copil de bani gata, sau ai strâns deja foarte mulți bani și asta nu mai reprezintă pentru tine o problemă. Dar nu cred că astfel de persoane citesc blogul meu, așadar revenim. Unde am rămas? La inel? Dar rochia, restaurantul, florile, etc... E clar, numai la călătorii nu îți mai stă capul.


Faza a treia... Aaaa, înainte de asta primești totuși un premiu de consolare pentru toate eforturile făcute în lunile sau anii care au trecut și pentru toate călătoriile la care ai renunțat: Luna de Miere. Meriți o vacanță, oriunde îți dorești tu, căci doar odată în viață mergi în luna de miere,nu? GREȘIT! Mergi într-o vacanță acolo unde își dorește EA! E bine și așa, oricum nu ai mai văzut demult Parisul!


Acum ești pregătit pentru faza a treia: Viața de familie și grijile de zi cu zi! 


Job, casă, soție, responsabilități. Trebuie să ai grijă de familia ta. Un acoperiș deasupra capului. Ea are nevoie de siguranță. Așa că probabil are nevoie să știe că locul în care locuiți e căsuța voastră! Cum să faci asta? Banca devine prietenul tău cel mai bun (a se citi stăpânul tău cel mai crud). Nu poți să lucrezi doar pentru ziua de azi, trebuie să te gândești și la cea de mâine. Și uite așa simți că măcar odată pe an trebuie să stai două săptămâni...la mare, fără să faci nimic, doar să te odihnești. Cel puțin pentru vacanța asta nu ai nevoie de prea mult timp ca să cauți bilete de avion, conexiuni, să faci cercetări despre vreun loc în care nu ai mai fost niciodată, să găsești un loc ieftin și bun de cazare, care să îți lase suficienți bani în buzunar și pentru a mai putea cumpăra ceva de mâncare pentru perioada în care vei sta acolo. Deci, un concediu de două săptămâni la mare, e clar varianta cea mai simplă. Poate mergeți și cu părinții. Dacă sunt pensionari au și reducere la Hotel!

Cam ăsta zic eu că ar fi tratamentul pentru oricine vrea să termine cu călătoriile. Trei pași simpli de urmat. Nu e verificat personal, așadar doar cine l-a încercat poate confirma dacă chiar funcționează.

Și totuși, dacă ai tentative de recidivă? Probabil că în primii ani virusul încă există acolo în locul cel mai ascuns din sufletul tău și poate să încerce să revină la viață. Încă nu ești înafara oricărui pericol. Sau poate că da?

Într-o zi vezi un spot publicitar despre acel loc fabulos în care nu ai fost niciodată. Ba chiar ai acolo niște prieteni care te-au invitat cu ceva timp în urmă! Gata, te hotărăști să îi faci o surpriză!


Începi să cauți bilete avion. Găsești o conexiune atât de perfectă, cum numai în zilele tale bune din tinerețe mai reușeai să găsești. Practic e un cadou călătoria asta! Nici nu trebuie să îți faci griji prea mari cu plata ratelor de luna viitoare. Le trimiți un mesaj prietenilor tăi ca să vezi ce mai fac și ei te întreabă: dar nu vreți să veniți pe la noi? Chiar ne e dor de voi. Nu v-am mai văzut de la nunta voastră! Nu vă îngrijorați de nimic, veți sta la noi!
Ești în al nouălea cer. Îți amintești de momentele de neprețuit petrecute cu prieteni dragi, vechi și noi pe care ți-i făceai în fiecare călătorie! De cum te pierdeai pe străduțele întortocheate ale acelui oraș în care pașii îți călcau pentru prima oară. Despre cum trebuia să intri în vorbă cu localnicii pentru a cere îndrumări în momentul în care devenea clar că te-ai rătăcit. Ce vremuri!

Și plin de entuziasm îi spui despre ideea ta pentru concediul pe care urmează să îl primiți peste puțin timp! Hmmm, oare de ce nu pare la fel de entuziasmată ca și tine?

"-Dar nu sunt scumpe biletele de avion până acolo?
-Nu, dragă. Am găsit bilete de avion cu doar 60E. Toate patru zborurile. Și vizităm cu ocazia asta și un alt oraș frumos din Polonia, Gdansk.

-Și câte bagaje pot să îmi iau?
-Pai, oferta pe care am găsit-o este pentru bilete care au inclus doar un bagaj...de mână. Pentru bagaj de cală trebuie plătit încă de două ori pe atât. Nu se merită, ne descurcăm noi.

-Dar eu nu pot să merg în vacanță fără geamantanul acela mare, abia îmi încap acolo hainele pentru atâtea zile. Și pe unde ziceai că trebuie să mergem. Gda...Cum?
-Gdansk, e un orășel frumos, plin de istorie și locuri interesante, în Polonia. E chiar la Marea Baltică. Putem să mergem o zi și la plajă pe malul mării. E atât de albastră marea acolo!

-Și unde vom sta? 
-Acolo vom sta la prietenii mei, îi mai ții minte, nu? Au fost la nunta noastră. Sunt un cuplu deosebit. Chiar îmi este dor să îi revăd. Tot într-o vacanță eram și atunci când i-am cunoscut pentru prima dată.

-Dar nu putem sta la hotel? Știi că nu îmi place să stau pe capul altora. Și eu nici măcar nu îi cunosc prea bine. Dacă nu au paturi suficiente și trebuie să dormim pe o canapea extensibilă? Și în Gdansk unde vom dormi?
-La plecare vom sta aproape două zile în oraș, așadar am găsit o cazare foarte ieftină la un Hotel de 2 stele care e chiar în centru orașului. Vom putea folosi la maxim timpul pentru a vizita orașul. Crede-mă, e superb, uite aici niște poze!


-Dar știi că nu e deloc curat la 2 stele. Nici prosoape nu îți dau suficiente. Și e în Polonia, o țară periculoasă, am auzit eu de ea! Și la întoarcere?
-Ajungem vineri în Gdansk, iar zborul către casă este sâmbătă la 5 dimineața, așadar stăm toată ziua la plajă, iar seara ieșim în oraș, mâncăm la un restaurant bun, te scot la o cină romantică, apoi ne plimbăm pe malul râului care traversează orașul, să vezi ce frumos e! Așa că ajungem în aeroport abia pe la miezul nopții și mă gândeam că nu mai are rost să plătim o noapte de cazare. Găsim o bancă sau un fotoliu confortabil în aeroport pe care să ațipim puțin până la 4 când trebuie să ne îmbarcăm în avion.

-Cuuum! Să stau noaptea în aeroport? Nu, e periculos, dacă ne atacă cineva, dacă rămânem fără acte. Apoi voi fi obosită toată ziua următoare. Nu se poate așa ceva!"

Și discuția poate continua la nesfârșit, despre cazare, transport, mâncare, obiective și așa mai departe... chiar nu pot face o listă suficient de lungă cu toate argumentele împotriva oricărei idei de vacanță low-cost ai putea avea în minte. De ce low-cost? Pentru că nu vrei să îți dedici viața jobului astfel încât să ai bani prea mulți ca să îi poți număra, dar timp prea puțin pentru ceea ce e cu adevărat important în viață! Și în plus ratele la casă și tot ceea ce trebuie reparat și cumpărat pretind prea multe cheltuieli ca să îți poți permite să mergi oriunde ai vrea la Hotel de 4 sau 5 stele cu All Inclusive. Așadar vrei să descoperi cât mai multe locuri frumoase și să trăiești cât mai multe experiențe de neuitat, cu acei bani, mai mulți sau mai puțini pe care îi ai la dispoziție și pe care îți permiți să îi cheltuiești.

Prin urmare după discuția asta e clar! Și anul ăsta vei merge tot la mare...două săptămâni...pentru odihnă...

Deci, te poți declara complet vindecat de orice tendință de a te mai considera mare explorator și de ați mai dori să trăiești aventurile pe care ți le imaginai că le vei trăi când vei crește suficient de mare pentru a putea pleca în căutarea comorilor ascunse pe hartă!
Dacă ai avut răbdare să citești până la sfârșit, acum știi ce ai de făcut pentru a sta mai mult pe acasă!

Între timp, eu ar trebui, după cele două articole scrise anterior călătoriei prin Scandinavia (cu escală la Gdansk), să încep să scriu și primul articol despre cum a fost în această călătorie superbă în care am trăit tot ce aș fi putut să îmi doresc de la o vacanță și pentru care sunt foarte recunoscător. Locuri superbe și oameni deosebiți. Mult soare și mâncare bună. Experiențe noi și aventură! Iar asta nu e tot. Va urma...săptămâna aceasta.

Până atunci, vreau să precizez că articolul acesta poate fi considerat un pamflet, și că orice asemănare cu unele cazuri reale poate fi considerată strict întâmplătoare! Totodată blogul CP Flashes nu dorește să înlocuiască părerea avizată a unui doctor specialist, așadar nu își asumă răspunderea pentru rezultatele obținute în urma tratamentului prezentat în paginile de mai sus. Orice persoană matură trebuie să urmeze un tratament recomandat de personal calificat, să respecte doza prescrisă și să consulte cu atenție prospectul, pentru informații referitoare la contraindicații!


Rămâi pe aproape pentru articolul următor: Cum să ajungi în țările nordice cu 80E - Stockholm!